Arhive lunare: august 2014

Murul si sanatatea

Salut,

murulImi face placere sa vorbesc despre aceasta planta pentru ca are” parfum de copilarie”, una dintre cele mai vii amintiri din acea perioada fiind legata de culegerea murelor.

Dupa cum am mai spus si cu alte ocazii, prima parte a vietii mele si toate vacantele de vara le-am patrecut la bunicii din partea mamei care traiesc intr-un sat, intre dealurile Moldovei. Ei sunt cei care mi-au deschis apetitul pentru fructele salbatice. Incepand cu fragii la inceputul verii, apoi capsunile salbatice (o explozie de aroma, infinit mai gustoase decat cele pe care le crestem in gradina, ca sa nu mai discutam despre ceea ce gasim in magazine), zmeura si in final murele, toate ne tineau, copii fiind, pe dealuri, zi lumina.

Daca in cazul primeleor trei, alergam exclusiv pentru placerea noastra, cand venea vremea murelor bunica intervenea  si ne “arvunea” pentru cules. Avea bunul obicei de a face o dulceata delicioasa din mult ravnitele fructe. Continuă să citești

Romania Inegalabila- grindul Caraorman- jurnalul unei calatorii de vis

Salut,

12072014625Ma pot declara norocoasa pentru ca pot declara cu inima deschisa ca sunt doua locuri dragi sufletului meu in Inegalabila noastra Romanie :

  • locul de bastina al mamei mele, care se gaseste undeva in judetul Bacau, un sat pierdut printre dealuri, paduri si fanete, o adevarata oaze de liniste, un loc bine-cuvantat de Dumnezeu cu oameni de treaba.
  • Delta Dunarii, care a fost initial locul de suflet al sotului meu, dar pe care l-am imbratisat pentru ca m-au atras ineditul sau si oamenii, linistea si calmul pe care le ofera.

Pentru ca am promis intr-un articol anterior ca voi scrie despre Delta Dunarii, am ales sa vordesc despre ea in acest articol ce se inscrie in campania Blogal Initiative care sustine campania Romania Inegalabila. Continuă să citești

Acneea, boala care afecteaza 90% dintre adolescenti- remedii din plante

Salut,

acneeIn adolescenta am fost destul de norocoasa pentru ca, spre deosebire de marea majoritate a colegilor mei, nu ma puteam plange de cosuri. OK, nu au lipsit cu desavarsire, dar nici nu mi-au amarat viata prea mult 🙂

Doar ca n-am scapat cu desavarsire de ea… m-am trezit in preajma examenului de licenta cu fruntea plina de cosuri…am fost extreme de surprinsa, pentru ca eram convinsa ca trecusem de ceva timp de varsta critica. Am fost la medic, mi-am lasat breton ca sa acopar zona si am incercat sa trec peste disconfortul psihic (aici m-a ajutat si suportul moral al sotului meu, prietenul meu pe atunci). La cateva luni dupa ce am sustinut respectivul examen a disparut brusc, exact asa cum a aparut. Continuă să citești