Salut,

Influenta binefacatoare a florilor de tei asupra trupului si sufletului uman trece dincolo de expermentele reci de laborator. El a insotit omul inca din Antichitate daruindu-i acestuia din puterea lui tamaduitoare.

Marturie stau numeroasele legende legate de tei si florile sale, fiind adesea considerat un copac al satelor . Era vazut ca un copac sacru datorita preferintei pe care o au albinele pentru florile lui dar si datorita calitatii deosebite a mierii de tei. In mod traditional era folosit pentru confectionarea obiectelor de cult.

In Grecia era considerat simbol al dragostei conjugale si al sotiei perfecte, al simplitatii, bunatatii si inocentei, in timp ce romanii il asemuiau fidelitatii si dragostei conjugale.

Germanii considerau teiul un copac sacru al indragostitilor atribuindu-i capacitatea de a darui fertilitate si prosperitate, iar in Polonia se credea ca poate oferi protectie contra spiritelor rele si a fulgerelor, motiv pentru care era adesea plantat in fata casei.

Dar cel mai mult imi place legenda care circula in regatul vechi.

Potrivit acesteia, demult  au trait un baiat pe nume Albin si o fata pe nume Teia care se iubeau foarte mult. Povestea lor era atat de frumoasa incat i s-a dus vestea si a aflat despre ei si domitorul tarii care era un om crud si nemilos.

Indata ce a auzit, el a trimis dupa fata sa fie adusa sa-i fie sotie. Trimisii domnitorului au ridicat cu forta pe fata iar pe baiat l-au taiat cu sabiile. De pe locul in care a cazut baiatul se spune ca s-a ridicat o mica insecta care avea in coada un ac.

De suparare, fata nu a vrut sa manance nimic. A ramas indiferenta la insistentele calaului sau, repetand mereu ca ea va ramane fidela iubitului sau mort. De durere, dupa cateva zile Teia a murit si a fost ingropata intr-un loc pustiu, drept pedeapsa ca s-a opus vointei domnului. Dar pe locul acela a crescut un copac mare cu flori frumos mirositoare.

In fiecare vara micuta albina vine la tei, continuand parca, dincolo de moarte, frumoasa povesti dintre Teia si Albin.

Cum il recunosti

Arborii din familia Tiliaceae cuprind trei specii: teiul de padure (Tilia cordata), teiul-mare (Tilia platyphyllos) si teiul-argintiu (Tilia tomentosa).
Cele trei specii de tei se deosebesc in principal prin frunze si perioada de inflorire. Astfel:
*Tilia cor­data (teiul de padure sau teiul pucios) este cel mai raspandit, are frunze de forma inimii si nfloreste in a doua jumatate a lunii iunie, inceputul lui iulie.
*Tilia grandifolia (teiul mare) are frunzele mult mai mari decat celelalte specii si infloreste primul, incepand cu prima jumatate a lunii iunie, fiind cel mai puternic mirositor.
*Tilia tomentosa (teiul argintiu) are partea dorsala a frunzelor acoperita cu peri stelati argintii si inflo­reste cel mai tarziu, in luna iulie.

Dar indiferent de natura lor, toti teii au intrebuintari medicinale si se gasesc in asociatii dense, adevarate paduri, mai ales in Dobrogea si in sudul Munteniei, si sporadic prin toate zonele tarii, de la campie pana spre zona montana.

Tilia cordata este cel mai raspandit in tara noastra.

Parti folosite
De la tei se folosesc florile si frunzulitele alungite de culoare galben-verzui, atat de specifice, numite bractee.
Teiul este un arbore apreciat in fitoterapie, este cautat de apicultori (pen­­tru obtinerea mierii), iar lem­nul este folosit in tamplarie.

Substante active
Florile de tei si mai ales bracteele contin substante mucilaginoase, faraesol, flavonoizi, taninuri, substanfe triterpenice si chiar zaharoza.

Actiune terapeutica

Principiile active din flori si bractee:

• fluidifica secretiile din caile respiratorii,
• inmoaie tesuturile,
• diminueaza starile de inflamatie si calmeaza tusea, intensifica transpiratia si au o actiune antivirala neta.
• farnesolul confera preparatelor din flori de tei proprietati usor sedative,
• flavonoizii produc efecte spasmolitice si diuretice.

Indicatii terapeutice

Infuziile din flori de tei sunt indicate in primul rand in raceli, stari gripale, bronsite si in general in infectiile cailor respiratorii. Observatii interesante s-au facut in legatura cu folosirea infuziei de tei in pediatrie. Administrarea ceaiului de tei la copiii care sufera de gripa s-a dovedit a fi mai eficienta decat tratamentul cu substante de sinteza.

Preparatele fitoterapeutice din flori de tei sunt binevenite in insomnii, in starile de tensiune psihica si in tulburarile cardiace pe fond nervos.

In starile de nervozitate, insomnii etc., pe langa infuzia din flori de tei, se poate recurge la baia generala cu ceai fitobalneologic calmant in compozitia caruia mai intra, pe langa flori de tei, sulfina si radacina de valeriana.

In cosmetica, pentru atenuarea cearcanelor, se aplica local, dimineata si seara, comprese inmuiate intr-o infuzie preparata din 4 lingurite de flori de tei, fara bractee, la 1 cana cu apa.
Mierea de tei este recomandata in bronsite si in insomnii pentru actiunea ei calmanta si antiseptica. Aceste efecte se amplifica daca se bea ceai de tei indulcit usor cu miere de tei.

Intra in compozitia ceaiului calmant, sedativ sudorific, calmant impotriva tulburarilor cardiac.

Modalitati de folosire

Infuzia–  Infuzia se prepara fie din flori cu bractee ( cazul in care se folosesc 2 lingurite la 1 cana cu apa), fie din flori fara bractee ( in cazul acesta se foloseste 1 lingurita de flori la 1 cana cu apa).

Este utila in caz de:

• boli ale aparatului respirator (bronsite, bronhopneumonii)- se ad­mi­nistreaza cate 3 cani pe zi, indulcite dupa gust cu zahar sau miere. Se pot adauga 2-3 feliute de la­maie.
• bolile din sfera ORL (amigdalite, rinite, faringite, laringite)- se beau cate 3 cani pe zi. Nu se recomanda adaugarea de lamiae deoarece aceasta creeaza un pH acid care accentueaza iri­ta­tia mucoaselor faringo-laringiene.
• bolile de origine virala (raceli, gripe)- cate 3 cani pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
• bolile sistemului nervos central (insomnii, agittţie, anxietate, ingrijorari, nervozitate)- se ad­mi­nistreaza cate 3 cani pe zi, indulcite dupa gust cu zahar sau miere.( Daca adaugi 30 de picaturi de tinctura de dolean, roinita sau levantica inainte de culcare, poti obtine un tatament mai bun pentru insomnie)
• boli neurologice (cefalee, distoniii neurovegetative, nevralgie de trigemen)- se beau cate 3 cani pe zi, indulcite dupa gust cu zahar sau miere
• bolile aparatului cardio-vascular (insuficiente cardiace, hipotensiune, nevroza cardiaca)- se ad­mi­nistreaza cate 3 cani pe zi, indulcite dupa gust cu zahar sau miere.

Pulberea de flori-se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate,. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi. O lingurita rasa de pulbere se pune sub limba, unde se tine vreme de 10 minute, dupa care se inghite cu apa. Aceasta forma de administrare se foloseste mai ales pentru tratarea bolilor digestive, in special a gastritei si a crizelor biliare.

Pulberea de scoarta– se obtine din partea interioara a scoartei copacului (cea de culoare alb-galbui) care se usuca si apoi se macina fin. Se foloseste ca atare sau in amestec cu miere de albine, sirop sau suc natural.

Se foloseste pentru:

• bolile aparatului digestiv (gastrite, ulcer gastric, colici si stsri spastice ale aparatului digestiv, diaree)-se administreaza cate un varf de lingu­rita, de 3 ori pe zi, dupa-masa, ca atare sau amestecata cu putina miere sau sirop
• bolile vezicii biliare – pentru efecte antispastice si coleretice– se administreaza cate un varf de lingu­rita, de 3 ori pe zi, dupa-masa, ca atare sau amestecata cu putina miere sau sirop

Maceratul la rece – are efecte mult mai puternice si mai nuantate decat infuzia de flori, se prepara astfel: se pun de seara doua-trei lingurite de pulbere de flori de intr-o jumatate de litru de apa, dupa care se lasa sa macereze minimum opt ore si se filtreaza.

Se administreaza acest macerat pe stomacul gol, cate un pahar inainte de fiecare masa, pentru:

• tratarea tulburarilor de somn,
• bolilor cu substrat hormonal,
• precum si a celor care apar pe fond nervos.
• tulburarile de menopauza (bufeuri, nervozitate, hiperexcitabilitate, palpitatii) – se foloseste maceratul de flori consumat in locul apei zilnice
• acneea, psoriazisul, eczemele alergice – mai ales atunci cand aceste probleme apar sau se agraveaza pe fond de stres, maceratul de flori de tei este extrem de eficient. Se urmeaza cure de lunga durata (minimum o luna), in care se ia cate un pahar de macerat la rece din flori de tei pe stomacul gol, de trei ori pe zi

Decoctul– 4 lin­guri de scoarta uscata si maruntita la 500 ml de apa. Se fierb la foc mic, timp de 30 de mi­nute avand grija sa se completeze apa evaporate. Se filtreaza fierbinte, prin tifon si se în­dulceste ca si infuzia.

Se foloseste pentru:

• gastrite, ulcer gastric, colici si stari spastice ale aparatului digestiv, diaree-se bea cate o ceasca, de 3 ori pe zi, dupa-masa, indulcit dupa gust.
• bolile vezicii biliare – pentru efecte antispastice si coleretice– se bea cate o ceasca, de 3 ori pe zi, dupa-masa, indulcit dupa gust.

Tinctura– se prepara din 20 g flori uscate si maruntite care se pun  la macerat timp de 10 zile in 100 ml de rachiu de secara sau de fructe, agitandu-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon si de pune in sticlute. Se cel mult 2 ani de la data prepararii.

Este utila pentru:

• amigdalite, rinite, faringite, laringite-se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de nalba.
• bolile de origine virala (raceli, gripe)-cate 30 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de macese sau galbenele.
• insomnii, agitatie, anxietate, ingrijorari, nervozitate– se iau cate 30 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, adaugate intr-o cana cu ceai de salcam.
• boli neurologice (cefalee, distoniii neurovegetative, nevralgie de trigemen)- se iau cate 30 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de musetel.
• bolile aparatului cardio-vascular (insuficiente cardiace, hipotensiune, nevroza cardiaca)-se iau cate 30 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de saschiu.
• parul creste mai bogat daca se fac frictionari zilnice, la radacina parului, cu tinctura

Vinul terapeutic se obtine din 50 g flori ma­cerate intr-un litru de vin alb, timp de 10 zile. Se agita de 2-3 ori pe zi. Du­pa 10 zile, vinul se filtreaza si se lasa la decantat alte 6 zile dupa care se separa partea lim­pede de reziduurile depuse la fundul vasului. Si se completeaza cu vin pana la 1 litru.

Se poate utiliza timp de maxim 1 an de la preparere. Se pastreaza la teperatura camerei daca vinul utilizat are o concentratie alcoolica mai mare de 11 grade, sau in frigider daca vinul este mai slab alcoolizat.
Nu se recomanda con­ducato­rilor auto sau celor cu intoleranta la alcool.

Se poate folosi pentru: amigdalite, rinite, faringite, laringite; raceli, gripe; insomnii, agitatie, anxietate, ingrijorari, nervozitate; cefalee, distoniii neurovegetative, nevralgie de trigemen; insuficiente cardiace, hipotensiune, nevroza cardiaca- se administreaza trei linguri, de doua ori pe zi, dupa-masa

Cataplasmele obtinute din comprese cu infuzie de flori sunt recomandate pentru fata, seara, ina­inte de culcare (timp de câteva minute) pentru efectul calmant si emolient, care se datoreaza mucilagiilor din compozitia florilor.

Baia cu flori – doua maini de flori se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Se toarna acest preparat in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile se fac seara, deoarece au un efect somnifer destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze activitatile zilnice.

Recoltare si pastrare

Teiul este un copac foarte inalt dar cu ramuri fragile. Din acest motiv culegerea florilor de tei necesita atentie maxima, de multe ori fiind indicate utilizarea unei scari (pentru a evita ruperea ramurilor si vatamarea copacului, ceea ce se intampla adesea).

Reecoltarea se face in mod obligatoriu pet imp frumos la cel putin 24 de ore distanta de ultima ploaie, pet imp uscat florile avand maxim de substante active.

De pe ramuri se desprind florile cu tot cu frunzulita (bracteea) si se pun in saculeti de panza.

Uscarea se face la umbra, in locuri lipsite de umiditate si bine aerisite, intr-un strat cu o grosime maxima de un deget.

Dintr-un kilogram de flori proaspete se obtine ceva mai mult de un sfert de kilogram de planta uscata, care va fi depozitata in locuri fara umiditate si racoroase.

Alaturi de musetel, ceaiul de tei mi-a insotit copilaria. Era si dificil sa nu fie asa din moment ce in fata casei noastre tronau 2 tei imensi 🙂

Unul dintre ei avea o ramura puternica si foarte frunzoasa ce depasea limita gardului. Era o ascunzatoare perfecta, din spatele frunzisului des puteai observa tot ce misca pe drum fara a fi vazut. Acolo stateam uneori dupa amiaza, imi placea sa citesc si sa urmaresc cum treceau oamenii de la tren…si tot de acolo puteam eu culege florile…fragilitatea crengilor a fost testata in fata ochilor mei cand fina parintilor mei s-a aventurat cu imprudenta catre varful uneia si a cazut de la cativa metri inaltime! Spre norocul ei a ajuns teafara la sol, dar pentru mine a fost o lectie importanta pe care nu am uitat-o…

Din pacate teii nu mai exista. Parintii mei au vandut casa si s-au mutat intr-una mai spatioasa, exact langa cea in care am crescut. Nu am priceput niciodata de ce noii proprietari au taiat copacii, practic nu ii incurcau cu nimic ci le ofereau umbra si protectie…

Tu folosesti florile de tei?

In asteptarea raspunsului tau, te las cu bine, dar nu inainte sa te anunt subiectul articolului urmator: zmeurul.

Cu prietenie,

Elena Badea.

Surse:

http://www.pcfarm.ro/articol.php?id=413; http://www.formula-as.ro/2014/1119/medicina-naturii-44/din-retetele-domnului-farmacist-bobaru-a-sosit-vremea-teilor-17780; http://www.diane.ro/2011/06/teiul-in-legende-mituri-si-superstitii.html

 

Comments

comments