MAMA, e in acelasi timp usor si greu sa scrii despre ea…este usor pentru ca nimic pe lumea asta nu este mai sfant decat mama…daca ma gandesc la ea gandurile se inghesuie ca nebunele, vor sa iasa, vor sa prinda viata…este sprijinul meu moral, este mana mereu intinsa, este personificarea vorbei bune, si uite asa as putea continua pe pagini intregi…
Este greu pentu ca nu stiu ce anume sa aleg din acest amalgam, ce anume poate sa o descrie in toate aspectele ei…
Imaginea ei ma insoteste in toate amintirile mele din copilarie (mai putin in clasa intai, acolo apare tata cu figura lui autoritara, hotarat sa ma invete sa dezleg buchia cartii), pana inprezent!
M-a invatat sa fiu politicoasa si respectoasa cu oamenii, sa fiu ordonata (aici nu prea i-a iesit, dar s-a straduit ), mi-a aratat cat de importanta este munca si ca ea, munca, este cea care ii da omului valoare…m-a indemnat ca in viata sa stau mereu in preajma celor din frunte, sa-mi doresc sa fiu acolo printre cei mai buni…
Nimic pe lumea asta nu este mai sfant decat mama…ea este sursa bucuriilor si a tristetilor din copilarie, ea este exemplul viu dupa care ne ghidam existenta…ciudat, ma gandeam ca un articol despre mama va iesi usor….imagini si franturi de cuvinte imi alearga prin minte…niciodata nu o sa-I pot multumi indeajuns mamei pentru toata dragostea pe care mi-a oderit-o, pentru sprijinul neconditionat dar si pentru criticile si momentele in care mi-a aratat ca ma abat de la drumul cel bun…ea a pus bazele omului care sunt acum!
In fata ei ma simt un copil, acel copil care asteapta mereu o mangaiere si o vorba buna …
Si cred ca niciodata nu voi trece peste aceste asteptari…pana la urma raman copilul mamei mele pana la moarte…oricat de tari ne credem si de independenti, ramanem legati de mama toata viata!
Am vazut in dimineata asta un interviu luat intr-o gradinita de o colega deosebita de la MIBO….e superb! Pentru copii mama este bucatarea, zana, mica sirena, o regina, este speciala, face supa si mancare buna:) este cea care planteaza cu noi. Este asociata cu rosu pentru ca este culoarea iubirii (asta mi-a placut cel mai mult)…atat de multa intelepciune la copii te uimeste mereu….
Imi dau seama ca asa a ramas mama pentru mine si acum!
Inchei aceste randuri, care se vor a fi o oda adusa mamei in ziua dedicata ei, cu un proverb evreiesc superb:
“Dumnezeu nu poate fi pretutindeni, asa ca a creat mamele.”
Sarut mana, mama!
Elena Badea.
Desi sunt si eu mama si am o varsta la care sunt independenta, simt acelasi lucru pentru mama mea ca si tine. Intotdeauna astept din partea ei o mangaiere si un cuvant bun, sunt si am ramas copilul ei.
Foarte frumos si emotionat gand al tau.
La multi ani pentru toate mamele!
Multumesc, Gina, ma bucur ca a rezonat cu tine:)
La multi ani si tie, FEMEI si MAMICA!
Cu prietenie,
Elena.
Eu am doua mame.. una m-a nascut si alta m-a crescut. Le iubesc si respect pe amindoua desi in viata mai este doar cea biologica.. barinica si neajutorata ca sunt departe.. fac ce pot, dar sunt si eu mama si bunica..dar si soacra. Imi iubesc enorm copii desi duritatea vietii creaza „discrepante”. Emotiile ma coplesesc in multe momente, nepoteii mei sunt cei mai minunati copii.
Timpul se scurge tot mai repede. E minunat sa fii mama si bunica. Oricit te-ai stradui nu poti fi perfecta.
Dumnezeu sa le dea sanatate tuturor mamelor si bunicilor. La multi ani MAMA!
Multumesc pentru articol.