Buna,
Cand eram copii mama ne facea in fiecare an socata, era ca un ritual…socata si vitamine tablete cu gust de ciocolata. Stiu ca intentia mamei era buna, doar ca la un moment dat ne dadea atat de mult suc, ca ani de zile dupa aceea nu am mai pus gura pe el….a fost ca si cu varza de la cantina din liceu. Din 5 zile, 3 primem varza la pranz, asa ca vreo 10 ani dupa ce am terminat liceul nu am mai mancat varza!
Dar in liceu am descoperit dulceata din fructe de soc, ne-o aducea o colega in internat…si am facut o pasiune pentru ea, am preparat-o an de an de la terminarea liceului. Sotul meu o considera o delicatesa si o ofera prietenilor la patreceri cu portia…doar la zile mari, cum se spune:)
Asa ca, desi este un mare secret de familie, voi incepe acest articol cu aceasta reteta de dulceata…
In primul rand, eu nu am o reteta cu cantitati, niciodata nu am avut, probabil din cauza asta am un site despre plante medicinale si nu unul cu retete…asa ca va transmit procedeul meu empiric: se culeg fructele cand sunt coapte, se spala, se indeparteaza dupa ciorchine si se aseaza in staturi in vasul in care se fierbe dulceata, astfel: un strat de fructe, unul de zahar…si tot asa pana terminate fructele si zaharul. In principiu la 3 kg de fructe se pune 1 kg de zahar… Eu le las de seara pana dimineata in vas si le pun la fiert a doua zi. Le las la fiert pana se incheaga zeama. Dupa ce opresc focul o pun imediat in borcane si le infiletez, in felul asta nu le mai sterilizez.
Nu mi s-a intamplat niciodata pana acum sa se strice vreun borcan…
Mai jos imi propun sa iti vorbesc despre soc si despre cum te poate ajuta el din punct de vedere al sanatatii.
Cum il recunosti
Socul este un arbust cu coroana tufoasa, rotunjita care poate avea o inaltime ce variaza de 1 m la 10 m. Denumit stiintific Sambucus nigra, socul creste in paduri, pe langa garduri, maracinisuri, tufarisuri si infloreste din luna mai pana in iunie. Florile au cate 5 stamine si 5 petale, sunt de culoare alba si au miros placut, pe cand frunzele sunt neplacut mirositoare. Fructele sunt de culoare negru-violacee cu dimensiunea de 6-8 mm, diapuse in ciorchine.
Compozitie chimica
De la soc se folosesc toate partile componente: frunzele au actiune laxative, florile sunt diuretice si sudorifice, fructele vitminizante si antinevralgice iar scoarta este bogata in substante diuretice. Principiile active intalnite sunt:
- floare: ulei esential (in cantitate mica), nitrat de potasiu, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc., florile de soc au efect diuretic, sudorific si laxativ. Totodata, acestea au actiune antiinflamatoare, antireumatismala, emolienta, galactogena.
- fruct: sambunigrina, sambucosida (pigment), acid malic, acid tanic, aldehide glicolice, aminoacizi, zaharuri, vitamina C si vitamine din complexul B.
- scoarta: zaharuri, tanin, colina, rezina si acid valerianic. Aceasta are proprietati laxative si diuretice, insa este folosita si ca antihelmintic.
Indicatii terapeutice
D-na dr. Constantina Ruxandra medic specialist medicina de familie, competenta apifitoterapie, Centrul Medical Amadeus, descrie intr-un articol publicat pe farmaciata.ro urmatoarele indicatii terapeutice ale socului:
- este recomandat in tratarea afectiunilor cailor respiratorii( raceala, bronsita, gripa, sinuzita, rinita) datorita proprietatilor sudorifice, antiinflamatorii, de fluidificare a secretiilor bronsice si a celor expectorante.
- prorietatile laxative si diuretice ale acestuia il recomanda pentru combaterea constipatiei si a obezitatii.
- se utilizeaza cu succes in caz de edeme, cistita, colita, colica si litiaza urinara, nefrita deoarece proprietatile sale diuretice si sudorifice deternima eliminarea apei din organism prin urina si transpiratie;
- prin actiunea sa depurativa si antiinflamatorie articulara, socul este utilizat in tratamentul si profilaxia reumatismului si a gutei precum si ca adjuvant in tratamentul alergiilor, dermatozelor atopice, acneei sau psoriazisului.
- are efect galactogen (creste cantitatea de lapte la femeile ce alapteaza).
- socul determina o scadere rapida in greutate prin normalizarea metabolismului si prin stimulrea functiilor de eliminare fiind utilizat in curele de slabire si in cele de detoxifiere
- extern, componentele socului se folosesc pentru actiunea antiseptica si de calmare a durerilor. Este recomandat in arsuri, abcese si furunculoze, pentru a reduce puroiul si umflaturile. Tincura trateaza acneea, eczema alergica, psoriazisul si alte boli de piele grave.
Modalitati de administrare
1. infuzie: se obtine dintr-o lingurita de planta uscata si maruntita la o cana (250 ml) de apa clocotita, dupa care se lasa la infuzat vreme de 10-15 minute, se filtreaza si se consuma cat mai calda posibil.
Cate o jumatate de cana, de 2-3 ori pe zi este eficienta in combaterea febrei, avand acelasi effect ca aspirina dar fara efectele adverse ale acesteia.
2. infuzie combinata: Se pun 3-4 lingurite de flori de soc maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se cca un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si spalaturi.
* cate 2-3 cani pe zi, in cure de 4 saptamani, cu 2 saptamani de pauza , are efect asupra colesterolului: – spre deosebire de alte remedii, socul nu determina scaderea valorilor colesterolului, ci impiedica intr-o buna masura oxidarea sa in organism, proces care duce la aparitia depunerilor de pe artere, la boli cardiace si vasculare grave.
* un litru de infuzie combinata de flori de soc pe zi timp de trei saptamani, are efecte depurative, antiinflamatoare articulare si ajuta la:
- combaterea proceselor degenerative.
- ajuta la eliminarea uratilor din organism, fiind un ajutor pretios in caz de guta
- stimuleaza puternic activitatea rinichilor, marind diureza, amplificand imunitatea locala, ajutand chiar la prevenirea formarii nisipului si a pietrelor la rinichi.
3.Uleiul de flori de soc: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se inchide borcanul ermetic, se lasa florile sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care lichidul se filtreaza, iar preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. De regula, se foloseste ca solutie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscata.
4. Cataplasma cu flori de soc: se obtine dintr-o mana de flori maruntite de soc se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 grade Celsius). Se aplica apoi direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.
5. Pulberea: se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a florilor uscate ale plantei. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid).
*Administrarea de pulbere de soc in combaterea rinitei, a faringitei, a laringitei sau a bronsitei produse de infectia cu virusi gripali din grupele A sau B, 4 doze a cate 3-5 grame pe zi, amplifica rapid raspunsul sistemului imunitar la agresiunea virusilor, combate inflamatia mucoaselor, reduce durerile de cap si durerile musculare, amplifica tonusul psihic. Cel mai bun moment pentru administrarea socului este debutul infectiei, cand apar primele simptome – usturime in gat, senzatie de iritatie nazala, usoare dureri de cap.
*cate o lingurita, cu 10 minute inainte de a manca ajuta la combaterea constipatiei si a digestiei dificile.
6. Tinctura: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se lasa la macerat vreme de doua saptamani, in borcanul inchis ermetic, dupa care lichidul se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa.
7. Sucul de soc se obtine din 20 g de fructe, ce se zdrobesc pana devin o pasta, care apoi se pune intr-un tifon curat si se stoarce cu mana. Rezulta un suc inchis la culoare, ce se administreaza inainte de masa, 5 linguri la adulti si 3 lingurite la copii. Este un excelent diuretic
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Nu folosi in exces preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degraba medicament decat aliment. In cantitati mari – peste 200 g – aceste fructe pot provoca voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii.
Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta. Desi este unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritativ decat crusinul), fructele de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil. Ele ar fi bine sa consume in paralel cu preparatele din fructe de soc si anumite condimente cu rol carminativ si antiinflamator intestinal: seminte de fenicul, seminte de chimen, busuioc, menta.
Nu se utilizeaza florile proaspete, aplicate ca atare pe piele sau pe mucoase, deoarece produc eriteme.
Alte utilizari ale socului:
- Din ramurelele de soc copiii obisnuiesc la tara sa faca pusculite cu dop si fluiere.
- Copiii faceau un fel de jucarii care se asemanau cu teava de pusca – numite puscoci, sau pusti de soc – facute din bete de lemn de soc, prin care impuscau (suflau) cu gloante de calti.
- Ciobanii construiau fluiere din lemn de soc, cires, cais sau prun.
- In anumite tari – Rusia, Danemarca, Marea Britanie – socul se tinea in casa, era considerat o planta care proteja de rau
- In vechime se realizau arcuri si sageti din tulpini sau ramuri de soc. Tulpinile erau folosite la fabricarea unor instrumente muzicale – flaute.
Te-am convins de utilitatea socului?
Lasa-mi un comentariu cu raspunsul tau, te rog. Inca mai este timp sa culegi florile…pentru fructe ne intalnim la toamna, sunt curioasa daca ti-a iesit dulceata!
Cu prietenie,
Elena Badea.
Surse:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Soc
http://www.farmaciata.ro/farmacia-naturii/item/257-socul-o-terapie-cu-savoare
http://www.terapiinaturiste.ro/plante-medicinale.php?planta=Soc
http://www.formula-as.ro/2008/819/medicina-naturii-44/florile-de-soc-9600
Mă bucură faptul că citesc asemenea articole interesante. eu încă mai beau sucul de soc şi este foarte bun. am să încerc şi reţeta de dulceaţă. avem atatea plante de care nu ştim cum să ne folosim.
Asa este, multe din cunostintele bunicilor nostri despre plante se duc odata cu dansii si e mare pacat! Eu imi doresc foarte mult ca oameniii sa intoarca capul iar catre plante:)
Multumesc pentru comentariu si va ma astept si la urmatoarele. Saptamana asta voi scrie despre musetel…
Cu prietenie,
Elena.